Comeback

Salut, lume! Am  revenit  pe   blog  după  o pauză  lungă  în  care  am realizat  cât  de  mult  mi-a  lipsit   împărtăşirea   de  păreri  şi  chestii interesante  care  mi-au  acaparat  atenţia  şi  au făcut  parte  din  viată  mea  de   zi  cu  zi , cu  voi. Totodată , am  simţit  că  m-am privat  pe  mine  de  plăcerea  de  a   interacţiona  în spaţiul  virtual  şi  a-ţi  face   cunoscute  părerile  fără  că  cineva  să  te  cunoască  în  persoană   şi   să  îţi  facă  o  analiză  bazată   doar  pe  impresia  fizică  iniţială care îţi  sare  în  ochi  atunci  când  discuţi  cu  o  altă  persoană. Blogul  ăsta  reprezintă  propria  mea  lume  pe care  eu  singură  o  modelez şi care  evoluează  odată  cu mine.Aşa  că  o  să  încerc  să  reiau  activitatea  şi   să   continui  să  va  fac   cunoscute  tot  felul   de produse ,  descoperiri şi  tâmpenii  care  mă  pasionează.

      

Decizia  asta   s-a  sincronizat  cu  o  altă  pe  care  am hotărât  să  o  iau  în  privinţa  propriei  persoane.Primul  semestru  de  facultate  mi-a  readus  în minte   amintirile  din   generală  şi  din liceu   şi regretele  pe  care  le-am  adunat  începând  de  atunci. Nu  am fost  niciodată   mândră  de  mine  şi  de  nicio  calitate  a  mea  şi  asta  a  dus  la  scăderea încrederii  de  sine  care , aşa  cum  am  observat  la momentul  actual  este  greu  de  recâştigat. Schimbările  lumii în  care  trăiesc  şi cerinţele  ei  m-au  distras  mai  mereu  de  la  sarcina  cea   mai  importantă : de  a  avea  grijă de sufletul  meu - nemulţumit  continuu de  zbaterea  mea  între   încercările  de  a-mi modifică  comportamentul  şi  amânarea  repetată.

Îmi  amintesc  câteodată  de mine , cea  de demult  căreia  nu îi  era  frică  de propriile sentimente  , nu  încerca  să  le  ascundă ,  nu îi era  teamă  de  oameni  şi  putea  să  se  confrunte  cu  răutatea  lor , voia  să  progreseze   constant  şi cel  mai esenţial , avea  încredere în  puterea  ei. Nu  ştiu  unde  a  plecat  acea  întruchipare  a mea  , dar cred că  regresat din  ce  în ce  mai  mult  încercând  să  facă  faţă  lumii  aşa  de  schimbătoare şi  din ce  în ce  mai dure. Nu  vreau  să  mă  compătimesc  şi nici  altcineva  să  o facă,  vreau  doar  să  iert , să  uit  şi să   o  iau  de la  capăt.

    Am plecat  din oraşul natal  şi credeam că  ceva  se  va  schimba  aici.Însă  problema   nu erau  ceilalţi , ci  eu  însumi. Nu  prin  faptul  că  nu erau   vinovaţi  ci prin  faptul  că  eu  eram  vinovată  că  permiteam. Dacă  nu  noi nu ne  stăpânim  viaţa,  atunci de ce  să o mai trăim? Nimic  nu  mai  consolează  nefericirea , nici succesele, nici impresiile  bune  şi  nici aprecierea dacă sufletul nu le  simte.Aşa  că  am  hotărât că trebuie  să-mi  accept   greşelile , să iert, să las  deoparte   regretele  şi să  iau  frica  pas  cu  pas  până  la  capătul  tunelului.Încercasem  de  mai  multe  ori  să  schimb  ceva  la mine , totuşi  totul  revenea  la  vechea nemulţumire  după  câteva  zile.Dar  eu nu  mă  axam  pe  partea  sufletească  în  primul  rând ci  pe  aspectul  fizic. Greşit! Frumuseţea  noastră  interioară  modelează   şi  pe dinafară  fără  să  ne  dăm  seama. Degeaba  arăt  bine   dacă  mă  simt  defectă....da, defectă. Ca  un rebut  care  nu-şi  găseşte  locul, nu îşi  are  sensul.
Şi  dacă  viaţă  este  ea  însăşi  o  experienţă  care  nu  ştii niciodată unde  te  va  duce , vreau   să  las  să  curgă  totul  de  la  sine, să-i arăt  că  nu-mi  mai este  frică  de  marile  ei  provocări  şi   să  am  grijă  de  sufletul  meu dat  de  la  Dumnezeu , pentru  că  este  singurul care  îmi  va  arată o  lume  mai  bună . Nu  mai  vreau  teama  să-mi  decidă  existenţa!

 

Datorez  o versiune  mai  împlinită  şi mai  fericită  a  mea  celor  care  au avut  incerdere  în mine şi  m-au  sprijinit......totuşi , mai  presus  de  orice , îmi  datorez mie şi nefericirii care macină treptat.Acest  discurs  lacrimogen  şi puţin pueril stă  la  baza   intenţiei  mele   de  a mă  încuraja  şi totodată  de  a  mă  împinge  să  fiu  mai  activă  pe  blog  prin  introducerea  unor  noi  rubrici  prin  care  doresc  să  va  abat  atenţia  de la  grijile cotidiene,  să  gândiţi mai  pozitiv, să  descoperiţi lucruri noi care  poate  va vor ajută  să  vedeţi lumea mai colorat decât  încearcă  alţii să o  contureze  pentru  noi  şi în  locul  nostru.

"Băiatul  şi-a  amintit  un vechi  proverb    din  ţara  sa. Spunea  că  ora  cea  mai întunecoasă  e  cea  dinaintea  răsăritului  de   soare."-Alchimistul-Paulo  Coehlo